Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 28 iunie 2017

Zânele...

Unii sunt dați caznelor, alții, dedați la cazne. Știți zânele alea bune? Să te legi cu ele la rană, nu alta! Doar că au avut viață grea! Din cauză de mamă, de tată, de bărbat, de soacră, de orice... Nu contează! Au avut viață grea și sînt bune doar pentru cine merită! Pentru cine cred ele că merită și când merită! Bunătate drămuită, ca să fie reținută! Să le știe lumea de frică, nu-i așa? Împart dreptatea pe la casierii. Prin autobuze, sunt cele mai rele controloare... 
Zânel
e bune, *Ilenele cosânzene* devin niște acrituri cu ștaif. Niște femei care cred că sunt zeițele ghișeului, ca și cum universul întreg încape în ghișeul lor strâmt!
Îmi pare rău pentru ele. Au uitat să surâdă, să viseze, să respire bucurie... Îmi e frică de ele. De neputința lor de a fi din nou zâne bune, ilene cosânzene... Când termin și ies la soare, mulțumesc că pot să rup *spuma zilelor* (boris vian), că sar gardurile, că sparg zidurile invizibile. Cu o răbdare infinită, în locul unei înjurături corecte, dpdv politic.
Spiridușii pe creier, cerul înstelat deasupra noastră și legea morală la gunoiul birocrației... Vorba lui Neica Kant!



miercuri, 14 iunie 2017

#buzzvegeta .

Am testat Vegeta Romania. Bun! Foarte bun! #buzzvegeta . Cumparati cu incredere!

marți, 17 ianuarie 2017


Nu vreau sa fiu amanta nimanui...

Pentru că sunt corectă, nu voi fi amanta nimănui, fie el și cel mai frumos bărbat, cel mai bogat. Nu mă bag în astfel de jocuri murdare.
Nu voi fi amantă pentru că am fost trădată, știu cât de mult doare. De ce i-aș provoca durere unei femei care a oferit ce a avut ea mai bun omului pe care îl iubește? Iar el o minte ușor, fără să regrete.
Nu voi fi amantă, pentru că pot să mă întrețin singură, nu am nevoie de un bărbat ca să facă acest lucru.
Nu voi fi amantă, pentru că nu-mi place să fiu femeie de schimb.
Nu voi fi amantă, pentru că îmi știu prețul.
Nu voi fi amantă, pentru că viața e un bumerang: ce oferi, aceea primești.
Nu voi fi amantă, pentru că nu sunt egoistă, mă gândesc și la alții.
Nu voi fi amantă, pentru că urăsc minciuna.
Nu voi fi amantă, pentru că prefer să-mi aștept omul meu, decât să devin o femeie goală pe interior.
Nu voi fi amantă, pentru că vreau să fiu iubită, nu folosită ca un obiect.
Nu voi fi amantă, pentru că nu pun preț pe țoale și călătorii.
Nu voi fi amantă, știind că pentru el eu voi fi o trecătoare, un nimic, dar soția va fi totul.
Nu voi fi amantă, pentru că am ales să trăiesc frumos și demn.
Nu voi fi amantă, pentru că nu vreau să fiu cu conștiința încărcată.
Nu voi fi amantă pentru că sunt femeie care respectă alte femei. Și până la urmă îl salvez și pe el de o greșeală a vieții.
Nu critic, nu judec pe nimeni, nu-mi stă în fire, nu am nici un drept. Dar îți spun doar atât: fii atentă ce alegi să fii.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Despre oamenii toxici, again.

Despre oamenii toxici, again.

Nu stiu sa explic, ca nu-s psiholog, de ce unii oameni tin sa te denigreze pe la spate, iar apoi te abordeaza si-ti dau aparent credit si te implica in viata lor, te lauda fals etc? De ce sa faci asta? 
Eu am cateva persoane pe care nu le suport, dar le evit, in niciun caz nu le gratulez, frecvent, la cat is eu de nediplomata, le si spurc mai mult sau mai putin elegant. Dar relatia e clara: nu ne suportam. De ce sa simulezi?
Ce castigi?
Nu-i despre mine postarea asta. Stiti voi ca pe mine nu ma intereseaza oamenii, io-s Tom Hanks pe o insula a mea.
Sa nu uitam intrebarea: de ce sunteti (care sunteti) ipocriti?

miercuri, 18 februarie 2015

Renuntare

Renuntare
Sunt momente in viata cand renunti. Renunti la o iubire ce iti face mai mult rau decat bine. O iubire ce stie doar sa raneasca si sa doara. O iubire... bolnava.
Renunti, dar nu inainte de a lupta. Insa o batalie in care doar unul din doi, alege sa lupte e o batalie pierduta din start. Unul, nu e niciodata suficient.
In orice lupta dreapta trebuie sa stii cand e cazul sa te retragi. Si cu inima facuta zob sa pleci. Iubirea unei singure persoane nu va fi niciodata suficienta.
Oricat de crunt ar durea sau cat de greu iti va fi sa iei decizia de a pleca din locul unde nu mai e loc pentru tine si pentru iubirea ta, trebuie sa o faci. Spre binele tau. Nu cersi iubire, nu deveni disperat si nu gravita in jurul celui care nu te mai vrea. Pentru ca daca nu te mai vrea, nu te vrea si pace. Nu il sili sa te accepte doar pentru ca nu ai puterea de a lua tu "decizia". In final, e posibil sa nu mai ramana loc nici de un amarat de "buna ziua"...
Fiecare om are o limita de suportabilitate. Iar atunci cand o depasesti, nu faci decat sa iti calci in picioare propria inima.
Am renuntat atunci cand m-am simtit in plus, am renuntat atunci cand sentimentul de care ma agatasem disparuse, nu stiu cand, nu stiu cum, nu stiu din vina cui. Am renuntat pentru mine. Am renuntat pentru a ma putea vindeca si a putea sa o iau de la capat. Am renuntat pentru ca m-am simtit mai bine singura eu cu mine decat singura eu alaturi de altcineva.
Am renuntat nu pentru ca nu am iubit suficient sau pentru ca am fost atat de slaba incat sa nu pot continua lupta. Am renuntat pentru ca am fost suficient de puternica sa lupt cu toate armele pana m-am convins ca victoria o voi avea doar luand distanta.
Am renuntat la o iubire care imi facea rau, pentru a gasi o iubire care imi face bine.
Ma poti judeca pentru asta? 

joi, 15 ianuarie 2015

Ca sa nu treaca iarasi un an de pauza.... Din orgoliu... si pentru ca s-a intimplat...

Oamenii se cauta. Se cauta neintrerupt. Zile. Saptamani. Luni. Ani. Iar atunci cand se gasesc … Se impiedica! Se impiedica unul de celalalt. De ei insisi. De orgolii, de asteptari, de temeri! Unii dintre ei nu se vor mai intalni niciodata in aceasta viata …
Razboiul psihologic dintre El si Ea. Ambii inteligenti, frumosi si orgoliosi. Nu facem niciunul dintre noi primul pas. Suntem mereu in asteptare. Batem pasul pe loc dar nu muscam. Ne aratam doar coltii. Il asteptam mereu pe celalalt si ne doare atunci cand nu vedem schimbarea. Dar ramanem indiferenti. Indiferenti schimbarii. Indiferenti celuilalt. Iar legatura se pierde. Se stinge treptat sub semnul dezamagirii impartasite. Si viata continua. Mai apoi, intalnim si ne legam de parteneri nepotriviti in goana noastra dupa iubire. De parteneri de suprafata. De ideea unei familii si a unei impliniri. Si simtim ca nu este ceea ce trebuie, ca nu este omul potrivit pentru noi … dar continuam! In slabiciunea noastra si in drumul nostru spre fericire .. continuam! Si incropim o “familie”. Cu partenerul nepotrivit. Si facem copii. Cu acelasi partener … chiar daca nu suntem fericiti! Iar drama personala prinde acum noi culori. Si ajungem sa fim disperati. Copleşiţi. Asaltati. Si ajungem la psihologi, preoti, duhovnici si alti specialisti. De ce ? Pentru ca nu am avut curajul si taria initiale de a merge mai departe cu omul pe care l-am simtit de la inceput ca fiind aproape. L-am simtit ca fiind de la inceput un suflet pereche. Dar l-am indepartat si am fost, la randul nostru, indepartati de el. Pacat!