Totalul afișărilor de pagină

marți, 17 ianuarie 2017


Nu vreau sa fiu amanta nimanui...

Pentru că sunt corectă, nu voi fi amanta nimănui, fie el și cel mai frumos bărbat, cel mai bogat. Nu mă bag în astfel de jocuri murdare.
Nu voi fi amantă pentru că am fost trădată, știu cât de mult doare. De ce i-aș provoca durere unei femei care a oferit ce a avut ea mai bun omului pe care îl iubește? Iar el o minte ușor, fără să regrete.
Nu voi fi amantă, pentru că pot să mă întrețin singură, nu am nevoie de un bărbat ca să facă acest lucru.
Nu voi fi amantă, pentru că nu-mi place să fiu femeie de schimb.
Nu voi fi amantă, pentru că îmi știu prețul.
Nu voi fi amantă, pentru că viața e un bumerang: ce oferi, aceea primești.
Nu voi fi amantă, pentru că nu sunt egoistă, mă gândesc și la alții.
Nu voi fi amantă, pentru că urăsc minciuna.
Nu voi fi amantă, pentru că prefer să-mi aștept omul meu, decât să devin o femeie goală pe interior.
Nu voi fi amantă, pentru că vreau să fiu iubită, nu folosită ca un obiect.
Nu voi fi amantă, pentru că nu pun preț pe țoale și călătorii.
Nu voi fi amantă, știind că pentru el eu voi fi o trecătoare, un nimic, dar soția va fi totul.
Nu voi fi amantă, pentru că am ales să trăiesc frumos și demn.
Nu voi fi amantă, pentru că nu vreau să fiu cu conștiința încărcată.
Nu voi fi amantă pentru că sunt femeie care respectă alte femei. Și până la urmă îl salvez și pe el de o greșeală a vieții.
Nu critic, nu judec pe nimeni, nu-mi stă în fire, nu am nici un drept. Dar îți spun doar atât: fii atentă ce alegi să fii.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Despre oamenii toxici, again.

Despre oamenii toxici, again.

Nu stiu sa explic, ca nu-s psiholog, de ce unii oameni tin sa te denigreze pe la spate, iar apoi te abordeaza si-ti dau aparent credit si te implica in viata lor, te lauda fals etc? De ce sa faci asta? 
Eu am cateva persoane pe care nu le suport, dar le evit, in niciun caz nu le gratulez, frecvent, la cat is eu de nediplomata, le si spurc mai mult sau mai putin elegant. Dar relatia e clara: nu ne suportam. De ce sa simulezi?
Ce castigi?
Nu-i despre mine postarea asta. Stiti voi ca pe mine nu ma intereseaza oamenii, io-s Tom Hanks pe o insula a mea.
Sa nu uitam intrebarea: de ce sunteti (care sunteti) ipocriti?

miercuri, 18 februarie 2015

Renuntare

Renuntare
Sunt momente in viata cand renunti. Renunti la o iubire ce iti face mai mult rau decat bine. O iubire ce stie doar sa raneasca si sa doara. O iubire... bolnava.
Renunti, dar nu inainte de a lupta. Insa o batalie in care doar unul din doi, alege sa lupte e o batalie pierduta din start. Unul, nu e niciodata suficient.
In orice lupta dreapta trebuie sa stii cand e cazul sa te retragi. Si cu inima facuta zob sa pleci. Iubirea unei singure persoane nu va fi niciodata suficienta.
Oricat de crunt ar durea sau cat de greu iti va fi sa iei decizia de a pleca din locul unde nu mai e loc pentru tine si pentru iubirea ta, trebuie sa o faci. Spre binele tau. Nu cersi iubire, nu deveni disperat si nu gravita in jurul celui care nu te mai vrea. Pentru ca daca nu te mai vrea, nu te vrea si pace. Nu il sili sa te accepte doar pentru ca nu ai puterea de a lua tu "decizia". In final, e posibil sa nu mai ramana loc nici de un amarat de "buna ziua"...
Fiecare om are o limita de suportabilitate. Iar atunci cand o depasesti, nu faci decat sa iti calci in picioare propria inima.
Am renuntat atunci cand m-am simtit in plus, am renuntat atunci cand sentimentul de care ma agatasem disparuse, nu stiu cand, nu stiu cum, nu stiu din vina cui. Am renuntat pentru mine. Am renuntat pentru a ma putea vindeca si a putea sa o iau de la capat. Am renuntat pentru ca m-am simtit mai bine singura eu cu mine decat singura eu alaturi de altcineva.
Am renuntat nu pentru ca nu am iubit suficient sau pentru ca am fost atat de slaba incat sa nu pot continua lupta. Am renuntat pentru ca am fost suficient de puternica sa lupt cu toate armele pana m-am convins ca victoria o voi avea doar luand distanta.
Am renuntat la o iubire care imi facea rau, pentru a gasi o iubire care imi face bine.
Ma poti judeca pentru asta? 

joi, 15 ianuarie 2015

Ca sa nu treaca iarasi un an de pauza.... Din orgoliu... si pentru ca s-a intimplat...

Oamenii se cauta. Se cauta neintrerupt. Zile. Saptamani. Luni. Ani. Iar atunci cand se gasesc … Se impiedica! Se impiedica unul de celalalt. De ei insisi. De orgolii, de asteptari, de temeri! Unii dintre ei nu se vor mai intalni niciodata in aceasta viata …
Razboiul psihologic dintre El si Ea. Ambii inteligenti, frumosi si orgoliosi. Nu facem niciunul dintre noi primul pas. Suntem mereu in asteptare. Batem pasul pe loc dar nu muscam. Ne aratam doar coltii. Il asteptam mereu pe celalalt si ne doare atunci cand nu vedem schimbarea. Dar ramanem indiferenti. Indiferenti schimbarii. Indiferenti celuilalt. Iar legatura se pierde. Se stinge treptat sub semnul dezamagirii impartasite. Si viata continua. Mai apoi, intalnim si ne legam de parteneri nepotriviti in goana noastra dupa iubire. De parteneri de suprafata. De ideea unei familii si a unei impliniri. Si simtim ca nu este ceea ce trebuie, ca nu este omul potrivit pentru noi … dar continuam! In slabiciunea noastra si in drumul nostru spre fericire .. continuam! Si incropim o “familie”. Cu partenerul nepotrivit. Si facem copii. Cu acelasi partener … chiar daca nu suntem fericiti! Iar drama personala prinde acum noi culori. Si ajungem sa fim disperati. Copleşiţi. Asaltati. Si ajungem la psihologi, preoti, duhovnici si alti specialisti. De ce ? Pentru ca nu am avut curajul si taria initiale de a merge mai departe cu omul pe care l-am simtit de la inceput ca fiind aproape. L-am simtit ca fiind de la inceput un suflet pereche. Dar l-am indepartat si am fost, la randul nostru, indepartati de el. Pacat!

miercuri, 17 septembrie 2014

41 ani, de istorie, istoria Cenaclului Flacara. Am participat si eu la scrierea acestei istorii.
17 septembrie 1973, Bucuresti, Casa de Cultură a sectorului 1 din str Slătineanu nr 16. Adidasi si blugi. Citiva curajosi si un ilustru poet, Adrian Paunescu. O idee, o intimplare, un fenomen.
Da, recunosc, abia peste ani am descoperit aceasta oaza de cultura. Pentru inceput am mers cu parintii. Apoi am reusit si am mers cu gasca de la bloc la Sala Polivalenta din Braila. Nu mai erau bilete la vinzare. De fapt in acele vremuri aveai nevoie de pile serioase ca sa iti poti procura un bilet de 25 lei.


Sala Polivalenta era destul de aproape de cartierul Hipodrom, acolo unde locuiam. Cu parintii am rezolvat foarte usor, singura problema erau biletele. Dar, nu eram singurii adolescenti in aceasta situatie. Zvonurile deja circulau:" se vind bilete la spitalul 3", toti alergam acolo, dar eram doar manipulati. Intre timp, au aparut politistii calare. Ne alergau de la polivalenta la spital si inapoi.Intr-un final, profitind de un zvon si o ambuscada, am reusit sa intru in sala. Intimplarea era in toi. Mi-am notat tot, tot. Am si acum acele notite. Era primavara 1981. Moment in care am primit dezlegarea sa merg la Cenaclu cu gasca. Doar la Galati, la Gala 1000 am mers cu tata(1983). Ii placea si lui.Promit sa continui aceste ginduri,cu toate ca imi este teama ca doamnele care se dau iubitoare de folk si de Cernaclul Flacara, cele care lanseaza zvonuri negative despre unii artisti, de fapt niste securiste vopsite, sa dea iar copy/ paste...

joi, 20 februarie 2014

De Valentine's..... no comment!

"E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!" Paulo Coelho