Totalul afișărilor de pagină

joi, 9 iulie 2015

Cine stie...stie!


miercuri, 18 februarie 2015

Renuntare

Renuntare
Sunt momente in viata cand renunti. Renunti la o iubire ce iti face mai mult rau decat bine. O iubire ce stie doar sa raneasca si sa doara. O iubire... bolnava.
Renunti, dar nu inainte de a lupta. Insa o batalie in care doar unul din doi, alege sa lupte e o batalie pierduta din start. Unul, nu e niciodata suficient.
In orice lupta dreapta trebuie sa stii cand e cazul sa te retragi. Si cu inima facuta zob sa pleci. Iubirea unei singure persoane nu va fi niciodata suficienta.
Oricat de crunt ar durea sau cat de greu iti va fi sa iei decizia de a pleca din locul unde nu mai e loc pentru tine si pentru iubirea ta, trebuie sa o faci. Spre binele tau. Nu cersi iubire, nu deveni disperat si nu gravita in jurul celui care nu te mai vrea. Pentru ca daca nu te mai vrea, nu te vrea si pace. Nu il sili sa te accepte doar pentru ca nu ai puterea de a lua tu "decizia". In final, e posibil sa nu mai ramana loc nici de un amarat de "buna ziua"...
Fiecare om are o limita de suportabilitate. Iar atunci cand o depasesti, nu faci decat sa iti calci in picioare propria inima.
Am renuntat atunci cand m-am simtit in plus, am renuntat atunci cand sentimentul de care ma agatasem disparuse, nu stiu cand, nu stiu cum, nu stiu din vina cui. Am renuntat pentru mine. Am renuntat pentru a ma putea vindeca si a putea sa o iau de la capat. Am renuntat pentru ca m-am simtit mai bine singura eu cu mine decat singura eu alaturi de altcineva.
Am renuntat nu pentru ca nu am iubit suficient sau pentru ca am fost atat de slaba incat sa nu pot continua lupta. Am renuntat pentru ca am fost suficient de puternica sa lupt cu toate armele pana m-am convins ca victoria o voi avea doar luand distanta.
Am renuntat la o iubire care imi facea rau, pentru a gasi o iubire care imi face bine.
Ma poti judeca pentru asta? 

joi, 15 ianuarie 2015

Ca sa nu treaca iarasi un an de pauza.... Din orgoliu... si pentru ca s-a intimplat...

Oamenii se cauta. Se cauta neintrerupt. Zile. Saptamani. Luni. Ani. Iar atunci cand se gasesc … Se impiedica! Se impiedica unul de celalalt. De ei insisi. De orgolii, de asteptari, de temeri! Unii dintre ei nu se vor mai intalni niciodata in aceasta viata …
Razboiul psihologic dintre El si Ea. Ambii inteligenti, frumosi si orgoliosi. Nu facem niciunul dintre noi primul pas. Suntem mereu in asteptare. Batem pasul pe loc dar nu muscam. Ne aratam doar coltii. Il asteptam mereu pe celalalt si ne doare atunci cand nu vedem schimbarea. Dar ramanem indiferenti. Indiferenti schimbarii. Indiferenti celuilalt. Iar legatura se pierde. Se stinge treptat sub semnul dezamagirii impartasite. Si viata continua. Mai apoi, intalnim si ne legam de parteneri nepotriviti in goana noastra dupa iubire. De parteneri de suprafata. De ideea unei familii si a unei impliniri. Si simtim ca nu este ceea ce trebuie, ca nu este omul potrivit pentru noi … dar continuam! In slabiciunea noastra si in drumul nostru spre fericire .. continuam! Si incropim o “familie”. Cu partenerul nepotrivit. Si facem copii. Cu acelasi partener … chiar daca nu suntem fericiti! Iar drama personala prinde acum noi culori. Si ajungem sa fim disperati. Copleşiţi. Asaltati. Si ajungem la psihologi, preoti, duhovnici si alti specialisti. De ce ? Pentru ca nu am avut curajul si taria initiale de a merge mai departe cu omul pe care l-am simtit de la inceput ca fiind aproape. L-am simtit ca fiind de la inceput un suflet pereche. Dar l-am indepartat si am fost, la randul nostru, indepartati de el. Pacat!