Cami-"nici nu pot nimic sa spun...."

41 ani, de istorie, istoria Cenaclului Flacara. Am participat si eu la scrierea acestei istorii. 17 septembrie 1973, Bucuresti, Casa de Cultură a sectorului 1 din str Slătineanu nr 16. Adidasi si blugi. Citiva curajosi si un ilustru poet, Adrian Paunescu. O idee, o intimplare, un fenomen. Da, recunosc, abia peste ani am descoperit aceasta oaza de cultura. Pentru inceput am mers cu parintii. Apoi am reusit si am mers cu gasca de la bloc la Sala Polivalenta din Braila. Nu mai erau bilete la vinzare. De fapt in acele vremuri aveai nevoie de pile serioase ca sa iti poti procura un bilet de 25 lei. Sala Polivalenta era destul de aproape de cartierul Hipodrom, acolo unde locuiam. Cu parintii am rezolvat foarte usor, singura problema erau biletele. Dar, nu eram singurii adolescenti in aceasta situatie. Zvonurile deja circulau:" se vind bilete la spitalul 3", toti alergam acolo, dar eram doar manipulati. Intre timp, au aparut politistii calare. Ne alergau de la polivalenta

" E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!" Paulo Coelho

Proba de imaginatie  De multe ori imi imaginez cum ar fi fost viata multora daca in acel moment X, as fi plecat pe drumul fara intoarcere si nu m-ati fi pacalit sa ma intorc...Nu inteleg nici acum de ce m-am intors! Singurii care ar fi suferit cu adevarat ar fi fost parintii mei si poate frate-miu. In rest, apa de ploaie. Uneori, ma vad intinsa pe o masa, intr-un cosciug neprietenos si vad fetele voastre false, pareti indurerati. Dar in sinea voastra va ziceti- bine ca am scapat! Ingropam niste secrete! Asa ca am dreptate? Vad totusi si vreo 2 fete triste. Iertati-ma ca nu v-am spus tot ce ar fi trebuit pina acum. Ramine totul intre noi! Ne vedem dincolo, cica sufletele se regasesc! Ce as fi pierdut? Doar un mare prieten pe care l-am cunoscut dupa acest eveniment. El cel care a avut incredere in mine si mi-a intins o mina atunci cind toti ceilalti aruncau in mine cu pietre. Este singurul nume pe care il destainui aici- Vale! El , artistul si Omul! Nu mi-as mai fi cunoscut toti nepot

http://www.youtube.com/watch?v=ocqWetxCulc Bilant? LASAANAMR...R...? O constanta?

Dupa o pauza de 2 ani, iata-ma iarasi aici! Destul de confuza... Am fost mereu foarte exigenta cu mine. Am gindit gresit cind am situat cariera pe primul loc. Ani la rind drumurile mele s-au limitat la traseul acasa- serviciu. Nici o distractie. Am avut si mici bucurii si satisfactii doar profesionale.Totul a culminat in 2006-2007. Ani plini de satisfactii si impliniri profesionale dar si de dragoste in substrat. Prietenul meu de suflet de atunci imi tot spunea sa scriu si ma sfatuia sa fac un copil. Nu l-am ascultat si e prea tirziu sa ii dau dreptate! Intr-un final din orgolii neelucidate , ne-am luat jucariile ( a se citi amintirile) si ne-am retras fiecare intr-o  lume inerta  si abstracta. Orgoliile inca persista! "Pina cind si pina unde se intilneste stea cu stea", zicea artistul... Insist pe 2007, an relativ bun in prima lui parte, cu mici fericiri ascunse de cele mai multe ori. An in care m-am convins de adevaratii prieteni.Unii s-au pierdut pe drum... altii si-au a