Cami-"nici nu pot nimic sa spun...."

Se schimba anii A mai plecat un an... o poveste, undeva in alt timp al povestilor, al anilor, al amintirii. Repede, mult prea repede a trecut anul asta cu multe intamplari ce ar fi trebuit sa acopere timpul unei vieti, daca nu cumva a mai multor vieti traite in orizontul "normalitatii" de un om "normal". Oare ce o insem na asta de fapt? Povestea unui an, cat mai multe vieti, asezata in amintire langa o alta poveste de viata ca sprijin si scut, ca alinare. Se accelereaza timpul, se schimba lumea, lumile lumii. Ne modificam noi insine, crestem. Invatam sa ne acceptam asa cum suntem de fapt, asa cum credeam ca numai noi insine ca stim. Se aseaza povestea anului asta langa povestea anilor ce au trecut ca viata, purtandu-ne prin raiul ce ar fi trebuit sa fie copilaria si nu a fost, prin uimirea ce ar fi trebuit sa insoteasca descoperirea sensului prieteniei si a adolescentei, si nici asta nu a fost, pentru ca a trebuit sa facem pactul cu nevoia oamenilor mari de a fi mar

...A fost un an dezastru!L-am inceput cu pierderi, l-am incheiat la fel. Singura chestie buna in 2009 ai fost tu, dar ai disparut la fel de repede cum ai aparut!Pacat!Au ramas inca cuvinte nespuse,pareri de rau.Am asteptat si am incercat sa spal pacatele!Degeaba!Am dat de o stinca! Deci-alta pierdere!Sa fie anul rotund si complet in piederi. Nu mai sper la nimic bun!Nu sper ca mai pot repara ceva din dezastruosul an 2009. Imi doresc un an mai bun si imi doresc sa mai am ocazia macar sa vorbesc iar cu tine!E peste puterile mele!Doar tu ma poti dace sa sper!Dar esti prea rece si prea departe!

trigătul 2 months ago Ce ironic...imi zic,... sa mor de dorul cuiva! Poate este o himera, poate este dorul de dragoste. De ce simt ca in sufletul meu locuieste demult cineva...ca si cand mi-as fi dat sufletul in chirie pe termen infinit si nu stiu cui?! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau suferinta"...si plang astupandu-mi auzul cu mainile asemeni unui copil speriat. Dar unde sunt?...Parca ar fi sfarsitul lumii, parca ziua nu mai stie sa vina, iar soarele nu mai poate sa rasara. De ce nu apare curcubeul? De ce nu vad nimic numai acel cer intunecat si ploaia? De ce simt atata frig? De ce nu ma vad? Vreau sa imi intind mainile sa-mi sugrum sufletul, le simt, dar nu le vad..."am murit", imi trece un gand aproape bucuros prin minte, dar atunci locul acesta ce e? Nimic! In nimicul acesta nu este nimic! Nici macar moartea nu este! Nu sunt decat clipe intepenite intr-un ultim spasm, miros de igrasie sufleteasca, frig si bezna...atat! Incep sa plang si ma ghemuies

Intre 14 si 16 decembrie a avut loc cea de-a XIX-a editie a festivalului de muzica folk “Om Bun”, la teatrul Nottara din Bucuresti. Pe scena evenimentului au urcat Mircea Vintila, Ducu Bertzi, Mircea Baniciu, Vasile Seicaru, Victor Socaciu, Alexandru Andries, Maria Gheorghiu, Dinu Olarasu, Daniel Iancu, Ada Milea, Tapinarii, Daniel Fat, Alexandru Zarnescu, Eugen Avram, Stelian Maria, Andrei Paunescu si trupa Totusi (Mihai Napu si Ionel Tanase), Fortele de munca, Nicu Zotta, Ovidiu Scridon si Walter Ghicolescu. Festivalul a fost prezentat, ca si in anii precedenti, de cantaretul Adrian Ivanitchi, venit din Sighisoara special pentru “Om Bun”. Premiile din cadrul concursului “Om Bun” au fost castigate de grupul folk Alergic (premiul III), Lipscani Band (premiul II), grupul Noi (premiul I), Proiectul Tivodar (Premiul Special al Juriului) si Daniel Silvian Petre si Emil Kindlein (Trofeul “Om Bun”). Premiul Tatiana Stepa-Costel Smadau(Craiova). Premiul pentru intregea activitate i-a fos

14 decembrie 2009