Totalul afișărilor de pagină

marți, 22 decembrie 2009

Strigatul

trigătul

2 months ago

Ce ironic...imi zic,... sa mor de dorul cuiva! Poate este o himera, poate este dorul de dragoste. De ce simt ca in sufletul meu locuieste demult cineva...ca si cand mi-as fi dat sufletul in chirie pe termen infinit si nu stiu cui?! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau suferinta"...si plang astupandu-mi auzul cu mainile asemeni unui copil speriat.
Dar unde sunt?...Parca ar fi sfarsitul lumii, parca ziua nu mai stie sa vina, iar soarele nu mai poate sa rasara. De ce nu apare curcubeul?
De ce nu vad nimic numai acel cer intunecat si ploaia? De ce simt atata frig? De ce nu ma vad?
Vreau sa imi intind mainile sa-mi sugrum sufletul, le simt, dar nu le vad..."am murit", imi trece un gand aproape bucuros prin minte, dar atunci locul acesta ce e?
Nimic! In nimicul acesta nu este nimic! Nici macar moartea nu este! Nu sunt decat clipe intepenite intr-un ultim spasm, miros de igrasie sufleteasca, frig si bezna...atat!
Incep sa plang si ma ghemuiesc intr-un colt al nimicului...mi-e teama! Pentru prima oara mi-e teama sa raman captiv intr-un loc an care nu exista nimic...intr-un loc in care nu exista vise, decat somn adanc.
Nu stiu cat timp a trecut, dar stiu ca am incercat sa ma sfaram, sa ma pravalesc in gol, dar golul nu exista...dincolo de nimic nu era decat insusi nimicul. Dar nu...as putea jura ca e mai degraba un urlet de disperare, un tipat ascutit de suflet ranit, o chemare inabusita de ploaia si frigul de la capatul lumii. Oare mai e cineva in această prapastie a nimicului cu mine? Oare se pot face poduri peste goluri si nimic? Strigatul de disperare ma strafulgera din nou...de data aceasta infingand in trupul meu un fior de durere. E strigatul sufletului meu, care urla de dor. DE TINE.

2 months ago

Ce ironic...imi zic,... sa mor de dorul cuiva! Poate este o himera, poate este dorul de dragoste. De ce simt ca in sufletul meu locuieste demult cineva...ca si cand mi-as fi dat sufletul in chirie pe termen infinit si nu stiu cui?! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau suferinta"...si plang astupandu-mi auzul cu mainile asemeni unui copil speriat.
Dar unde sunt?...Parca ar fi sfarsitul lumii, parca ziua nu mai stie sa vina, iar soarele nu mai poate sa rasara. De ce nu apare curcubeul?
De ce nu vad nimic numai acel cer intunecat si ploaia? De ce simt atata frig? De ce nu ma vad?
Vreau sa imi intind mainile sa-mi sugrum sufletul, le simt, dar nu le vad..."am murit", imi trece un gand aproape bucuros prin minte, dar atunci locul acesta ce e?
Nimic! In nimicul acesta nu este nimic! Nici macar moartea nu este! Nu sunt decat clipe intepenite intr-un ultim spasm, miros de igrasie sufleteasca, frig si bezna...atat!
Incep sa plang si ma ghemuiesc intr-un colt al nimicului...mi-e teama! Pentru prima oara mi-e teama sa raman captiv intr-un loc an care nu exista nimic...intr-un loc in

trigătul

2 months ago

Ce ironic...imi zic,... sa mor de dorul cuiva! Poate este o himera, poate este dorul de dragoste. De ce simt ca in sufletul meu locuieste demult cineva...ca si cand mi-as fi dat sufletul in chirie pe termen infinit si nu stiu cui?! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau suferinta"...si plang astupandu-mi auzul cu mainile asemeni unui copil speriat.
Dar unde sunt?...Parca ar fi sfarsitul lumii, parca ziua nu mai stie sa vina, iar soarele nu mai poate sa rasara. De ce nu apare curcubeul?
De ce nu vad nimic numai acel cer intunecat si ploaia? De ce simt atata frig? De ce nu ma vad?
Vreau sa imi intind mainile sa-mi sugrum sufletul, le simt, dar nu le vad..."am murit", imi trece un gand aproape bucuros prin minte, dar atunci locul acesta ce e?
Nimic! In nimicul acesta nu este nimic! Nici macar moartea nu este! Nu sunt decat clipe intepenite intr-un ultim spasm, miros de igrasie sufleteasca, frig si bezna...atat!
Incep sa plang si ma ghemuiesc intr-un colt al nimicului...mi-e teama! Pentru prima oara mi-e teama sa raman captiv intr-un loc an care nu exista nimic...intr-un loc in care nu exista vise, decat somn adanc.

Nu stiu cat timp a trecut, dar stiu ca am incercat sa ma sfaram, sa ma pravalesc in gol, dar golul nu exista...dincolo de nimic nu era decat insusi nimicul. Dar nu...as putea jura ca e mai degraba un urlet de disperare, un tipat ascutit de suflet ranit, o chemare inabusita de ploaia si frigul de la capatul lumii. Oare mai e cineva in această prapastie a nimicului cu mine? Oare se pot face poduri peste goluri si nimic? Strigatul de disperare ma strafulgera din nou...de data aceasta infingand in trupul meu un fior de durere. E strigatul sufletului meu, care urla de dor. DE TINE. nu exista vise, decat somn adanc.
Nu stiu cat timp a trecut, dar stiu ca am incercat sa ma sfaram, sa ma pravalesc in gol, dar golul nu exista...dincolo de nimic nu era decat insusi nimicul. Dar nu...as putea jura ca e mai degraba un urlet de disperare, un tipat ascutit de suflet ranit, o chemare inabusita de ploaia si frigul de la capatul lumii. Oare mai e cineva in această prapastie a nimicului cu mine? Oare se pot face poduri peste goluri si nimic? Strigatul de disperare ma strafulgera din nou...de data aceasta infingand in trupul meu un fior de durere. E strigatul sufletului meu, care urla de dor. DE TINE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu