Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 25 noiembrie 2009


Ce caut eu la poarta vieţii tale?
Am fost cândva un oaspete de soi
Întâmpinat cu pâine şi cu sare,
Cununi mi-ai împletit din doruri noi.

Şi m-ai iubit ca pe-o minune albă
În nopţile ca de tăciune stins;
O ramură în plină floare dalbă
De dorul tău încet-încet m-am nins.

Acum e timpul să pornesc pribeag
N-am să mai bat la poarta nimănui,
Iubirea mi-o voi duce în desagă
Să mă hrănesc din doruri amărui..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu