Dilema!?

O luna, un an, cinci ani, zece ani ce diferenta de varsta poate fi considerata acceptabila intr-o relatie (la urma urmei in orice cuplu exista un decalaj cronologic) si cand devine aceasta o problema? Daca ar fi sa jucam sah mat dintr-o singura miscare am spune doar atat: o relatie are sanse de reusita cand se acorda mai multa atentie asemanarilor decat diferentelor.
Cu alte cuvinte, atunci cand cei doi ajung sa pretuiasca atat de mult ceea ce au in comun incat deosebirile dintre ei nu numai ca devin torelabile dar chiar ii ajuta sa se cunoasca si sa comunice mai bine. (Atentie deci: nu incercati sa stergeti diferentele; mai intelept este sa le acceptati si sa va folositi de ele in asa fel incat sa puteti construi ceva impreuna). De regula, cand ambii parteneri sunt suficient de maturi si de echilibrati in plan afectiv, pentru a stabili o comunicare de tip adult-adult, diferenta lor de varsta nu creeaza dificultati.

Nu există nicio regulă,nicio reţetă în această privinţă.Aş da trei motive pentru care se formează un cuplu cu o astfel de diferenţă de vârstă: iubire,interes,ocrotire. Atunci când iubeşti nu contează nicio diferenţă. Între doi oameni maturi care se iubesc şi sunt inteligenţi această diferenţă nu aduce decât lucruri bune. Cred că ceea ce contează într-un cuplu, dincolo de dragoste, este inteligenţa. Un om inteligent ştie să vadă dincolo de vârstă şi de “studii”, şi mai ales ştie să-şi preţuiască partenerul pentru ceea ce este el.NU cred că diferenţele de pregătire şi de educaţie îşi pun amprenta pregnant într-o relaţie şi nici mediul din care provin cei doi parteneri .E mai degrabă vorba de mentalităţile societăţii. În ceea ce priveşte diferenţa de vârstă, depinde cum se realizează maturizarea celui care are vârsta cea mai mică din cuplu…e bine totuşi ca această diferenţă să fie cât mai mică.
Title Blog Entry

O luna, un an, cinci ani, zece ani ce diferenta de varsta poate fi
considerata acceptabila intr-o relatie (la urma urmei in orice cuplu
exista un decalaj cronologic) si cand devine aceasta o problema? Daca
ar fi sa jucam sah mat dintr-o singura miscare am spune doar atat: o
relatie are sanse de reusita cand se acorda mai multa atentie
asemanarilor decat diferentelor.

Cu alte cuvinte, atunci cand cei doi ajung sa pretuiasca atat de mult
ceea ce au in comun incat deosebirile dintre ei nu numai ca devin
torelabile dar chiar ii ajuta sa se cunoasca si sa comunice mai bine.
(Atentie deci: nu incercati sa stergeti diferentele; mai intelept este
sa le acceptati si sa va folositi de ele in asa fel incat sa puteti
construi ceva impreuna). De regula, cand ambii parteneri sunt suficient
de maturi si de echilibrati in plan afectiv, pentru a stabili o
comunicare de tip adult-adult, diferenta lor de varsta nu creeaza
dificultati.

Nu există nicio regulă,nicio reţetă în această privinţă.Aş da trei
motive pentru care se formează un cuplu cu o astfel de diferenţă de
vârstă: iubire,interes,ocrotire. Atunci când iubeşti nu contează nicio
diferenţă. Între doi oameni maturi care se iubesc şi sunt inteligenţi
această diferenţă nu aduce decât lucruri bune. Cred că ceea ce contează
într-un cuplu, dincolo de dragoste, este inteligenţa. Un om inteligent
ştie să vadă dincolo de vârstă şi de “studii”, şi mai ales ştie să-şi
preţuiască partenerul pentru ceea ce este el.NU cred că diferenţele de
pregătire şi de educaţie îşi pun amprenta pregnant într-o relaţie şi
nici mediul din care provin cei doi parteneri .E mai degrabă vorba de
mentalităţile societăţii. În ceea ce priveşte diferenţa de vârstă,
depinde cum se realizează maturizarea celui care are vârsta cea mai
mică din cuplu…e bine totuşi ca această diferenţă să fie cât mai mică.