Nepasarea...

Stii ca nepasarea si indiferenta sunt pacat? Stii ca daca iti lasi aproapele sa plesneasca de durere cand poti sa ii alini durerea printr-un minim efort, un telefon, o vizita, sau poate 100 de telefoane si vizite, asta te poate costa vesnicia?Ma scald in ape infectate cu nepasare, nepasare ridicata la rangul de virtute, nepasare imbracata cu un zambet, cu haine impecabile, nepasare cu studii superioare, chiar nepasare imbracata in rugaciuni evlavioase (daca nu ati vazut asa ceva va explic eu ce inseamna), aparent nu poti sa reprosezi nimic. Faptul ca mai exista cateva insule in acest ocean al nepasarii, insule in care locuitorii s-au trezit la realitate, este minunat dar este prea putin.

Nepasare,tristete...iar nepasare...si o continua nepasare.
E greu sa traiesti in nepasare,dar macar nimic nu te mai atinge.Esti o fiinta de otel sau de fier.Defapt nu mai esti o fiinta cu adevarat.Caci cu aceasta se disting fiintele de nefiinte: prin sentimente.Eu nu le mai am.Le-am pierdut pe undeva.Nu stiu nici cand,cum sau datorita cui.Cui sa-i multumesc?
Sau poate pe cine sa blestem?
Mi-e indiferent defapt.Deci cum ziceam nepasare.
E ca si cum ai trai in reluare.Te simti implinit cand lovesti pe cineva cu indiferenta si vezi ca il doare si vezi ca tot pune intrebari, vrea sa se bage in seama, in discutie si tu tot la fel, raspunsuri seci si superioare. Intrebare si un raspund de 2 cuvinte, se mai incearca odata, la fel! Dupa o astfel de scena tu spui ca te plictisesti si pleci dar eu stiu ca iti era jena de ce ai facut si te-ai simtit un gunoi de persoana.Teme-te insa de indiferenta. Caci prin tacerea ei, prin consimtamantul ei tacit, te ucide şi te tradează în acelaşi timp.